SCRUTÁ, scrutéz, vb. I. Tranz. A privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt. ♦ Fig. A pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent. – Din fr. scruter, lat. scrutari.

SCRUTÁ vb. 1. v. privi. 2. a iscodi, (fig.) a scor-moni, a sfredeli, a străpunge. (Îl ~ cu privirea.) 3. v. examina.

scrutá vb., ind. prez. 1 sg. scrutéz, 3 sg. şi pl. scruteáză

A SCRUT//Á ~éz tranz. 1) A privi pătrunzător; a cerceta atent cu privirea. 2) fig. A analiza amănunţit (pentru a pătrunde în esenţa lucrurilor). ~ cu mintea. /<fr. scruter

SCRUTÁ vb. I. tr. A cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina. ♦ (Fig.) A cerceta, a analiza minuţios, amănunţit. [< fr. scruter, it. scrutare < lat. scrutaro].