SCÚRGERE, scurgeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) scurge şi rezultatul ei. 2. (Concr.) Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (Pop.) Nume dat unor secreţii patologice ale corpului omenesc. – V. scurge.

SCÚRGERE s. v. blenoragie, gonoree, leuco-ree, otoree.

SCÚRGERE s. 1. prelingere, (rar) prelinsătură, scursoare, scursură. (~ unui lichid din vas.) 2. strecurare. (~ unui lichid printr-o spărtură.) 3. (concr.) (reg.) scurgătoare. (În zid e practicată o ~.) 4. v. perindare. 5. v. trecere.

scúrgere s. f., g.-d. art. scúrgerii; pl. scúrgeri

SCÚRGER//E ~i f. 1) v. A SCURGE şi A SE SCURGE. 2) Loc prin care se scurge un fluid. 3) pop. Substanţă care se scurge din corpul omului în cazul unor boli; secreţie patologică. ~ de sânge. /v. a scurge