SECÁNTĂ, secante, s.f. 1. Dreaptă care întretaie o curbă sau un cerc în cel puţin două puncte. 2. Funcţie trigonometrică a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei faţă de cateta care aparţine unghiului dat². – Fr. sécante (lat. lit. secans, -ntis).

SECÁNTĂ s. (MAT.) transversală.

SECÁNT//Ă ~e f. 1) Linie dreaptă care intersectează o linie curbă în două (sau mai multe) puncte. 2) mat. Funcţie trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic. /<fr. sécant, germ. Sekante

SECÁNTĂ, secante s.f. v. secant [DEX '98].

SECÁNTĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează o curbă în cel puţin două puncte. 2. Funcţia trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei faţă de cateta care aparţine unghiului dat. [< fr. sécante, cf. lat. secans < secare – a tăia].