SECÚI, secui, s.m. Persoană care face parte dintr-o populaţie de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoţit în migraţiunea lor spre Europa şi care s-a aşezat alături de populaţia românească în partea de sud-est a Transilvaniei. – Din magh. székely.

SECUÍ vb. (SILV.) a inela, (reg.) a certi, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.)

secúi s. m., pl. secúi, art. secúii