SECÚRE, securi, s.f. Unealtă formată dintr-un corp de oţel cu tăiş şi un ochi în care se fixează o coadă de lemn, folosită pentru doborârea arborilor, la scurtatul sau despicatul lemnelor, la cioplit şi (în trecut) ca armă de luptă. – Lat. securis.

SECÚRE s. satâr. (~ călăului.)

secúre s. f., g.-d. art. secúrii; pl. secúri

SECÚR//E ~i f. 1) Unealtă asemănătoare toporului, dar cu muchie mai mare, folosită pentru doborârea copacilor şi pentru despicatul lemnelor. 2) (în evul mediu) Armă de luptă. [G.-D. securii] /<lat. securis

secure folosita in trecut ca arma de lupta sau ca unealta a calaului – din tc. satir