SEDÚCŢIE, seducţii, s.f. Faptul de a seduce; atracţie deosebită exercitată asupra cuiva; captivare. ♦ Corupţie. – Din fr. séduction, lat. seductio, -onis.

SEDÚCŢIE s. 1. v. încântare. 2. v. tentaţie. 3. ade-menire, amăgire, seducere. (~ unei fecioare.) 4. corupere, corupţie, pervertire, seducere. (~ unei minore.)

sedúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. sedúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. sedúcţiei; pl. sedúcţii, art. sedúcţiile (sil. -ţi-i-)

SEDÚCŢI//E ~i f. Faptul de a seduce; ademenire/ [G.-D. seducţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. seductio, ~onis, fr. séduction

SEDÚCŢIE s.f. Seducere. ♢ (Jur.) Seducţie de minore = infracţiune săvârşită de un bărbat care, prin promisiuni de luare în căsătorie, determină o minoră să aibă raporturi sexuale cu el. [Gen. -iei, var. seducţiune s.f. / cf. fr. séduction, lat. seductio].