SEMIVOCÁLĂ, semivocale, s.f. Sunet intermediar între vocală şi consoană, cu însuşiri comune amândurora; semiconsoană. – Semi- + vocală (după fr. semi-voyelle).

SEMIVOCÁLĂ s. (FON.) semiconsoană, (rar) semiconsonantă.

semivocálă s. f., g.-d. art. semivocálei; pl. semivocále

SEMIVOCÁL//Ă ~e f. Sunet intermediar între vocală şi consoană; semiconsoană. /semi- + vocală

SEMIVOCÁLĂ s.f. Vocală care nu se poate rosti decât împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong); semiconsoană. [< semi- + vocală, după fr. semi-voyelle].