SENÍN, -Ă, senini, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniştit. ♦ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă linişte, mulţumire sufletească; netulburat, luminos, liniştit, fericit. 3. S.n. Seninătate, limpezime, claritate (a cerului). ♢ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o dată, pe neaşteptate, fără veste; fără motiv (vizibil). [Var.: (înv. şi reg.) sărín, -ă adj.] – Lat. serenus.

Senin ≠ înnorat, noros

SENÍN s. v. astâmpăr, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă.

SENÍN adj., s. v. calm.

SENÍN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaş, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.) 2. s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, (rar) limpeziş, (înv. şi reg.) seninat, (reg.) vineţie, (Mold. şi Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ul cerului.) 3. adj. frumos, însorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos, (înv.) seninos. (Nopţi ~.) 6. adj. (livr. fig.) olimpian. (Un spirit ~.)

SENÍN adj. v. lin, liniştit, netulburat, tihnit.

senín adj. m., pl. seníni; f. sg. senínă, pl. seníne

senín s. n.

SENÍN¹ n. Lipsă de nori; seninătate; limpezime. ♢ Din ~ deodată; pe neaşteptate. /<lat. serenus

SENÍN² ~ă (~i, ~e) 1) (despre cer, timp etc.) Care este fără nori; limpede. 2) fig. Care vădeşte linişte sufletească; calm; netulburat. Privire ~ă. /<lat. sarenus

senín senínuri, s.n. (reg.) stâncă.