SENIOR¹, seniori, s.m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia îşi exercită şi unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior.

SENIOR², -OÁRĂ, seniori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (Sportiv) care a depăşit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S.n. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziţie cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.

SENIÓR s. (IST.) aristocrat, gentilom, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)

sénior (tatăl) s. m. (sil. -ni-or)

seniór (stăpân feudal) s. m. (sil. -ni-or), pl. senióri

seniór (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. senióri; f. sg. senioáră, g.-d. art. senioárei, pl. senioáre

SENIÓR¹ ~i m. 1) (în evul mediu) Mare feudal, stăpân al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor săi. 2) (în unele ţări europene; folosit şi ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or] /<fr. seigneur, it. signor, signore

SENIÓR² ~i m. (în opoziţie cu junior) 1) Sportiv care a depăşit vârsta juniorilor. 2) rar (pe lângă un nume de persoană) Tata în raport cu fiul. 3) fig. Persoana cea mai în vârstă dintr-o colectivitate. /<lat. senior

SENIÓR s.m. Stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lângă un nume propriu) Care este mai în vârstă, mai bătrân; bătrânul, tatăl. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur].

SENIÓR, -OÁRĂ s.m. şi f. Sportiv care a depăşit vârsta juniorilor. [Pron. -ni-or. / < fr. senior].

senior