SEPARÁT, -Ă, separaţi, -te, adj. Care se găseşte izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alţii, nu e în legătură cu alţii; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. ♢ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliaţii săi de război. – V. separa.

SEPARÁT adj., adv. 1. adj. despărţit, izolat, răzleţit, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. despărţit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secţia ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv. şi reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) başca. (~ de asta, i-a mai dat ...)

SEPARÁ//T~tă (~ţi, ~te) şi adverbial v. A SEPARA şi A SE SEPARA. ♢ Pace ~tă pace încheiată de un stat în mod izolat de aliaţii săi. /v. a (se) separa

SEPARÁT, -Ă adj. Aparte, izolat. [Cf. fr. séparé].