SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s.m. şi f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care munceşte la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

SERVITÓR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) posluşnic. 2. v. rândaş.

servitór s. m., pl. servitóri

SERVITÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /<lat. servitor, fr. serviteur

SERVITÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. [< fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].