SFÂŞIÁT, -Ă, sfâşiaţi, -te, adj. Rupt în bucăţi, în fâşii. [Pr.: -şi-at] – V. sfâşia.

SFÂŞIÁT adj. 1. sfârtecat, (înv. şi reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfârtecat, (înv. şi reg.) spârcuit. (~ de săbii.) 3. ferfeniţit, hărtănit, rupt, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop. şi fam.) ferfeniţos. (O carte ~.) 4. găurit, rupt, uzat, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) zdrenţos. (Un cerşetor cu hainele ~.) 5. rupt, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 6. zdrenţuit, (reg.) peticit. (Cearşaf ~.)