SFÂŞIÉRE, sfâşieri, s.f. Acţiunea de a sfâşia şi rezultatul ei; sfâşietură. ♦ Locul unde s-a sfâşiat ceva; spărtură, gaură; sfâşietură. [Pr.: -şi-e-] – V. sfâşia.

SFÂŞIÉRE s. 1. ciopârţire, stârtecare, (pop. şi fam.) căsăpire, (Mold. şi Bucov.) hăcuire. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfârtecare, (înv. şi reg.) mursecare. (~ cuiva de către animalele sălbatice.) 3. rupere, spintecare, spintecat. (~ unui material textil.)

sfâşiére s. f. (sil. -şi-e-), g.-d. art. sfâşiérii; pl. sfâşiéri