SFÂŞIETÓR, -OÁRE, sfâşietori, -oare, adj. Care sfâşie, care rupe în bucăţi. ♦ Fig. Foarte trist; dureros, jalnic. [Pr.: -şi-e-. – Var.: sfâşiitór, -oáre adj.] – Sfâşia + suf. -tor.

SFÂŞIETÓR adj., adv. 1. adj. jalnic, tânguios, tânguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plânsete ~oare.) 2. adj. copleşitor, covârşitor. (O impresie ~oare.) 3. adv. excepţional, extraordinar, grozav, nemaipomenit. (O melodie ~ de tristă.)

sfâşietór adj. m. (sil. -şi-e-), pl. sfâşietóri; f. sg. şi pl. sfâşietoáre

sfasietor