SFĂRÂMÁT¹ s.n. Sfărâmare. [Var.: sfărmát s.n.] – V. sfărâma.

SFĂRÂMÁT², -Ă, sfărâmaţi, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut fărâme, zdrobit, fărâmiţat; fig. destrămat, spulberat. ♦ Fig. (Despre colectivităţi) Nimicit, zdrobit, învins. [Var.: sfărmát, -ă adj.] – V. sfărâma.

SFĂRÂMÁT adj. 1. zdrobit, (pop.) zdrumicat, zobit. (Pahare ~.) 2. zdrobit, (pop.) spart. (O ceapă ~.) 3. zdrobit, (prin Ban.) mlecit. (Stânci ~.) 4. fărâmiţat, mărunţit. (Un aliment ~ în gură.) 5. mărunţit, pisat, zdrobit, (reg.) pisăzat, (fam.) pisăgit. (Sare ~.) 6. fărâmat, zdrobit. (Cu capul ~.)

sfărâmát s. n.