SFIÁLĂ, sfieli, s.f. Atitudine şi purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de ruşine, de jenă faţă de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) sâiálă s.f.] – Sfii + suf. -eală.

Sfială ≠ îndrăzneală

SFIÁLĂ s. 1. v. jenă. 2. v. timiditate. 3. v. bună-cu-viinţă.

sfiálă s. f. (sil. sfi-a-), g.-d. art. sfiélii; (manifestări) pl. sfiéli

SFI//ÁLĂ ~éli f. 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.-D. sfielii; Sil. sfi-a-] /a (se) sfii + suf. ~eală