SFIICIÚNE, sfiiciuni, s.f. Caracter, fel de a fi timid, ruşinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune.

SFIICIÚNE s. 1. v. jenă. 2. v. ruşine.

sfiiciúne s. f. (sil. sfi-i-), g.-d. art. sfiiciúnii; (manifestări) pl. sfiiciúni