ŞFOÁRĂ s.f. v. sfoară.

SFOÁRĂ, sfori, s.f. 1. Fir lung obţinut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) şi folosit în special la legat. ♢ Expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forţa lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înşela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în ţară = a răspândi o veste, un zvon; a da de ştire. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fâşie fibroasă şi flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafeţele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). ♦ Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. ♢ Expr. Sfoară de moşie = moşie mică, moşioară. 3. Figură de gimnastică executată şezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte şi altul înapoi. ♢ Sfoară în faţă = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral şi cu pieptul înainte. [Var.: (reg.) şfáră, şfoáră s.f.]. Probabil din ngr. sfóra.

SFOÁRĂ s. v. fir de plumb, pripon.

SFOÁRĂ s., adv. 1. s. (Ban., Transilv. şi Bucov.) şpagat, (Transilv. şi Maram.) şpargă, (înv.) aţă. (Un ghem de ~.) 2. s. (TEHN.) coardă, strună. (~ a ferăstrăului.) 3. s. (SPORT) şpagat. (~ în gimnastică.) 4. adv. aţă, direct, drept, neocolit, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasă.)

sfoáră s. f., g.-d. art. sfórii; pl. sfori

SFOÁR//Ă sfori f. 1) Fir confecţionat din fibre vegetale sau sintetice prin răsucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ♢ Tras cu ~a (aşezat) în linie dreaptă; bine aliniat. A întinde ~a prea tare (sau prea mult) a depăşi limita în procesul realizării unui lucru. A trage pe ~ a păcăli. A trage sforile a pregăti în taină ceva reprobabil. 2) Mulţime de obiecte similare înşirate pe astfel de fir; şirag. O ~ de ardei. 3) înv. Unitate de măsură pentru suprafeţe, folosită la măsurarea pământrului (având diferite valori în diferite perioade). 4) înv. Fâşie (îngustă) de pământ arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. švora