SFORĂÍ, sfórăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic; a horcăi, a horăi; p. ext. a dormi sforăind. 2. (Despre cai) A forăi. [Prez. ind. şi: sforăiésc] – Sfor¹ + suf. -ăi.

SFORĂÍ vb. 1. (rar) a ronhăi, (înv. şi reg.) a sforcăi, (reg.) a horcăi, a horcăni, a horcoti, a pârsni, a sfornăi, (Mold., Bucov. şi Maram.) a forăi, (Mold. şi Bucov.) a horăi. (Doarme adânc şi ~ tare.) 2. a forăi, a fornăi, (reg.) a necheza, a ţâfni. (Caii ~.)

sforăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. sfórăi, 3 sg. şi pl. sfórăie, imperf. 3 sg. sforăiá

A SFORĂÍ sfórăi intranz. 1) (despre persoane) A produce sunete, cu zgomot caracteristic în timpul somnului; a horăi. 2) (despre unele animale, mai ales, despre cai) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, nelinişte etc.); a forăi. /sfor + suf. ~ăi