SFRIJÍ, sfrijésc, vb. IV. Refl. A-şi pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.

SFRIJÍ vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgârci, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. şi Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)

SFRIJÍ vb. v. slăbi.

sfrijí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfrijésc, imperf. 3 sg. sfrijeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfrijeáscă

A SE SFRIJ//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A-şi pierde vlaga, zbârcindu-se. 2) (despre fiinţe) A slăbi foarte tare; a se jigări. /Orig. nec.