SILUÍRE, siluiri, s.f. Acţiunea de a silui şi rezultatul ei; constrângere, silnicie; spec. (înv.) violare (a unei femei, a unei fete). ♦ Fig. Denaturare, falsificare; folosire abuzivă, nerecomandabilă. – V. silui.

SILUÍRE s. v. alterare, constrângere, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, forţare, mistificare, misti-ficaţie, obligare, răstălmăcire, silire.

SILUÍRE s. batjocorire, necinstire, viol, violare, (înv.) silă, (fig.) pângărire. (~ unei femei.)

siluíre s. f., g.-d. art. siluírii; pl. siluíri