SIMBÓLIC, -Ă, simbolici, -ce, adj., (2, 3, 4) s.f. 1. Adj. Care constituie un simbol (1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care serveşte de simbol; care nu are eficacitate sau valoare în sine, ci prin ceea ce simbolizează. 2. S.f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificaţie simbolică (1); simbolistică. 3. S.f. Teorie generală asupra simbolurilor (în care noţiunile logice şi raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenţionale). 4. S.f. Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credinţă ale diferitelor confesiuni. – Din fr. symbolique, lat. symbolicus, germ. symbolisch, Symbolik.

SIMBÓLIC adj. v. alegoric.

simbólic adj. m., pl. simbólici; f. sg. simbólică, pl. simbólice

SIMBÓLI//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial 1) Care conţine un simbol. 2) Care este exprimat printr-un simbol. Imagine ~că. 3) Care este folosit ca simbol. 4) Care are caracter de simbol. /<fr. symbolique, germ. symbolisch, Symbolik

SIMBÓLIC, -Ă adj. Folosit ca simbol; exprimat printr-un simbol. [Cf. lat. simbolicus, fr. symbolique].