SIMPTÓM, simptome, s.n. Manifestare, tulburare funcţională sau senzaţie anormală resimţite de o fiinţă şi care pot indica prezenţa unei boli. ♦ Fig. Semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. [Pl. şi: simptoame] – Din fr. symptôme.

SIMPTÓM s. (MED.) manifestare, semn. (Are ~e de nebunie.)

simptóm s. n. (sil. simp-), pl. simptóme

SIMPTÓM ~e n. 1) Fenomen care indică prezenţa unei boli. 2) fig. Indiciu al unei stări anormale. [Sil. simp-tom] /<ngr. simptoma, lat. symptóma, germ. Symptom, fr. symptóme

simptom inselator,fals al unei boli

simptom inselator al unei afectiuni ce poate duce in eroare diagnosticarea

SIMPTÓM s.n. Semn, indiciu, manifestare a unei boli care serveşte la stabilirea diagnosticului. ♦ (Fig.) Semn, indiciu al unei stări anormale, mai ales al unui fenomen social-economic. [Pl. -oame, -omuri. / < fr. simptôme, cf. gr. symptoma < syn – cu, piptein – a cădea, a se întâmpla].