SIMULÁ, simulez, vb. I. Tranz. A face să pară adevărat ceva ireal; a da, în mod intenţionat, o impresie falsă. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat etc. (pentru a obţine un avantaj sau a evita o sancţiune). – Din fr. simuler, lat. simulare.

SIMULÁ vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se făţărnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Un râs care ~ veselia.)

simulá vb., ind. prez. 1 sg. simuléz, 3 sg. şi pl. simuleáză

A SIMUL//Á ~éz 1. tranz. 1) A prezenta ca fapt real, recurgând la înşelăciune; a afecta. ~ boala. ~ adevărul. 2) (despre lucruri) A fi numai în aparenţă. 2. intranz. A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a se preface. /<fr. simuler

SIMULÁ vb. I. tr. A face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenţionat o impresie falsă; a se preface. [< fr. simuler, it., lat. simulare – a imita].