SINCIPÚT, sincipute, s.n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creştetul capului. – Din fr., lat. sinciput.

SINCIPÚT s. (ANAT.) creştet, vertex, (pop. şi fam.) scăfârlie, (Ban. şi vestul Olt.) teme.

sincipút s. n., pl. sincipúte

SINCIPÚT s.n. Osul craniului care corespunde creştetului capului; vertex. ♦ Bregmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. sinciput, cf. lat. sinciput < semi – jumătate, caput – cap].