SINTÉTIC, -Ă, sintetici, -ce, adj. 1. Care ţine de sinteză, privitor la sinteză; obţinut prin sinteză. ♢ Spirit sintetic = spirit care operează mai mult prin sinteză decât prin analiză, care face uşor sinteza lucrurilor. Limbă sintetică = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă, de obicei, prin adăugarea de afixe la tema cuvintelor. 2. (Despre produse chimice sau industriale) Fabricat pe cale artificială (din două sau din mai multe elemente). – Din fr. synthétique.

Sintetic ≠ analitic

SINTÉTIC adj. concis, rezumativ, succint, sumar, (înv.) rezumător. (O descriere ~.)

sintétic adj. m., pl. sintétici; f. sg. sintétică, pl. sintétice

SINTÉTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de sinteză; propriu sintezei. Metodă ~că de cercetare. 2) (despre spirit) Care este capabil de a face sinteze; care face uşor sinteza lucrurilor. 3) (despre limbi) Care exprimă raporturile gramaticale din propoziţie prin intermediul formelor cuvintelor. 4) Care este obţinut prin sinteză chimică. Cauciuc ~. Fibre ~ce. /<fr. synthétique, lat. syntheticus, germ. synthetisch

SINTÉTIC, -Ă adj. 1. De sinteză; obţinut prin sinteză. ♦ Spirit sintetic = spirit care face uşor sinteza lucrurilor; limbă sintetică = limbă care exprimă raporturile gramaticale cu ajutorul sufixelor şi al desinenţelor. 2. (Despre produse) Fabricat pe cale artificială. [< fr. synthétique, cf. gr. syntetikos].