SITÁR², sitari, s.m. Meseriaş care face site; vânzător de site. – Sită + suf. -ar.

SITÁR¹, sitari, s.m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept şi subţire şi cu pete cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola). – Et. nec.

ŞIŢÁR, şiţari, s.m. Şindrilar. – Şiţă + suf. -ar.

SITÁR s. ciurar. (~ul face şi vinde site.)

SITÁR s. (ORNIT.) 1. (Scolopax rusticola) (rar) becaţă, (reg.) ciocănea, farfadoi, soloancă, şnep, taloancă, pasărea-ciobanului, pasărea-pamân-tului. 2. sitar-de-mal (Limosa limosa) = (reg.) fluierar, fluierici; sitar-negru (Plegadis falcinellus) = ţigănuş.

sitár (pasăre, persoană) s. m., pl. sitári

şitár s. m., pl. şitári

SITÁR¹ ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu cioc lung şi subţire şi cu penaj cafeniu, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec.

SITÁR² ~i m. 1) rar Meşter care face site. 2) înv. Negustor de site. /sită + suf. ~ar

şiţár, şiţári, s.m. (reg.) 1. meseriaş care face şiţe; şindrilar. 2. meşter care clădeşte case.