SLOBOZITÓR, slobozitoare, s.n. Parte a războiului de ţesut formată dintr-un băţ lung care fixează sulul de dinapoi şi care permite (când este înlăturat) desfăşurarea urzelii de pe sul. – Slobozi + suf. -tor.

SLOBOZITÓR s. v. cocârlă, schimbătoare.

SLOBOZITÓR adj., s. v. dezrobitor, eliberator, liberator.

SLOBOZITÓR s. (TEHN.) întinzător, întorcător, (reg.) încordător, zăvor, (Munt.) crivea, (Mold. şi Bucov.) pochiheci, (Olt. şi Ban.) zatcă. (~ la războiul de ţesut.)

slobozitór s. n., pl. slobozitoáre

SLOBOZIT//ÓR ~oáre n. (la războiul de ţesut) Băţ cu ajutorul căruia se fixează sau se sloboade sulul de dinapoi. /a slobozi + suf. ~tor