SLUJBÁŞ, -Ă, slujbaşi, -e, s.m. şi f. (Rar la f.) Persoană angajată într-o slujbă (I 1). – Slujbă + suf. -aş.

SLUJBÁŞ s. 1. angajat, salariat, (înv. şi pop.) năimit, (pop. şi fam.) simbriaş, (înv.) lefegiu, supus. (Era ~ al statului.) 2. funcţionar, (ieşit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o bancă.) 3. (la pl.) angajaţi (pl.), personal, salariaţi (pl.). (Au fost convocaţi toţi ~ii instituţiei.)

slujbáş s. m., pl. slujbáşi

SLUJBÁŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. rar Persoană angajată într-o funcţie administrativă; funcţionar. /slujbă + suf. ~aş