SOBRIETÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi). 2. Cumpătare, moderaţie în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. sobriété, lat. sobrietas, -atis.

SOBRIETÁTE s. 1. modestie, simplicitate, simplitate. (~ îmbrăcămintei.) 2. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcţii.)

sobrietáte s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art. sobrietăţii

SOBRIETÁTE f. Caracter sobru; austeritate; cumpătare. [G.-D. sobrietăţii; Sil. sob-ri-e-] /<lat. sobrietas, ~atis, fr. sobriété

SOBRIETÁTE s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. Cumpătare, moderaţie, măsură; înfrânare, temperanţă. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. sobriété, lat. sobrietas].