SOCOTÍNŢĂ, socotinţe, s.f. (Înv. şi pop.) 1. Punct de vedere, opinie, părere. ♦ Idee, gând. 2. Consideraţie, stimă, preţuire. 3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură. 4. Minte, raţiune. 5. Hotărâre. Voinţă. – Socoti + suf. -inţă.

SOCOTÍNŢĂ s. v. chibzuială.

SOCOTÍNŢĂ s. v. apreciere, atenţie, băgare de seamă, calcul, cinste, cinstire, cir-cumspecţie, consideraţie, gând, grijă, idee, intenţie, judecată, luare-aminte, minte, numărare, numărat, numără-toare, onoare, opinie, părere, plan, pre-cauţie, preţuire, prevedere, proiect, prudenţă, punct de vedere, raţiona-ment, raţiune, respect, socoteală, stimă, trecere, vază.

socotínţă s. f., g.-d. art. socotínţei; pl. socotínţe

SOCOTÍNŢ//Ă ~e f. înv. pop. 1) Opinie a unei persoane despre cineva sau ceva; judecată; părere. 2) Cumpănire atentă a lucrurilor; judecată dreaptă. 3) Facultate a omului de a gândi şi de a înţelege sensul şi relaţiile dintre fenomene; intelect; raţiune. /a socoti + ~inţă