SOLICITÁ, solícit, vb. I. 1. A cere (cu stăruinţă) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acţiuni fizice (de tracţiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăşi o anumită valoare. [Acc. şi: (prez. ind.) solicít] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.

SOLICITÁ vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audienţă.) 2. v. cere. 3. v. necesita. 4. a chema. (Îl ~ la o acţiune importantă.) 5. v. pof-ti. 6. v. suscita.

solicitá vb., ind. prez. 1 sg. solícit, 3 sg. şi pl. solícită; conj. prez. 3 sg. şi pl. solícite

A SOLICITÁ solícit tranz. 1) A cere cu insistenţă. ~ o carte. 2) (persoane) A se adresa cu o cerere. 3) A face să apară; a trezi; a provoca. ~ interesul cuiva. /<fr. soliciter, lat. sollicitare

SOLICITÁ vb. I. tr. 1. A adresa (cuiva) o cerere pentru ceva, a cere ceva (cu stăruinţă). ♦ A ruga, a apela la..., a invita. 2. A supune unor acţiuni fizice. 3. A provoca, a trezi, a stârni. [P.i. solícit, 3,6 -tă. / < fr. solliciter, cf. lat. sollicitare – a cere].