SOLSTÍŢIU, solstiţii, s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălţime faţă de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie şi 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.

solstíţiu s. n. [-ţiu pron. -ţiu], art. solstíţiul; pl. solstíţii, art. solstíţiile (sil. -ţi-i-)

SOLSTÍŢI//U ~i n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele atinge cea mai mare sau cea mai mică înălţime faţă de orizont. ♢ ~ de vară ziua de 21 sau de 22 iunie, când în emisfera boreală a Pământului este cea mai lungă zi şi cea mai scurtă noapte a anului. ~ de iarnă ziua de 21 sau de 22 decembrie, când în emisfera boreală a Pământului este cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului. [Sil. sol-sti-ţiu] /<lat. solstitium, fr. solstice

SOLSTÍŢIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Pământul se găseşte la cea mai mare distanţă de Soare (21 iunie şi 21 decembrie) care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. [Pron. -ţiu. / cf. fr. solistice, it. solstizio, lat. solstitium < sol – soare, stare – a sta].