SOLVÉNT¹, solvenţi, s.m. Substanţă chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanţe; dizolvant. – Din engl. solvent.

SOLVÉNT², -Ă, solvenţi, -te, adj. 1. (Despre elevi, studenţi; adesea substantivat) Care plăteşte taxe de frecvenţă sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. – Din germ. Solvent.

SOLVÉNT adj. v. solvabil.

SOLVÉNT s. (CHIM.) dizolvant.

solvént adj. m., s. m., pl. solvénţi; f. sg. solvéntă, pl. solvénte

SOLVÉN//T¹ ~ţi m. 1) Substanţă, mai ales lichidă, care are proprietatea de a dizolva alte substanţe; dizolvant. 2) Lichid în care un corp este dizolvat. /

SOLVÉN//T² ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Elev care plăteşte taxe pentru studii sau pentru internat. /<germ. Solvent

SOLVÉNT s.m. Substanţă (lichidă) în care se pot dizolva alte substanţe; dizolvant. [< germ. Solvent, cf. fr. solvant].

SOLVÉNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Elev, student) care plăteşte taxa de frecvenţă sau de internat (nefiind bursier). // adj. Solvabil. [< germ. Solvent, cf. it. solvente – care poate plăti].