SOMÁŢIE, somaţii, s.f. Faptul de a soma; invitaţie prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acţiune. [Var.: (înv.) somaţiúne s.f.] – Din fr. sommation.

SOMÁŢIE s. invitare, invitaţie, somare. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.)

somáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. somáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. somáţiei; pl. somáţii, art. somáţiile (sil. -ţi-i-)

SOMÁŢI//E ~i f. 1) v. A SOMA. 2) Ordin categoric (oral sau scris), prin care i se cere cuiva să efectueze sau să înceteze efectuarea unei acţiuni. [G.-D. somaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. sommation

SOMÁŢIE s.f. Faptul de a soma; somare. ♦ Act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acţiune. ♦ Poruncă, cerinţă, rugăminte imperativă. [Gen. -iei, var. somaţiune s.f. / < fr. somation].