SONÁTĂ, sonate, s.f. Bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părţi, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică şi unitară. – Din fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate.

sonátă s. f., pl. sonáte

SONÁT//Ă ~e f. Compoziţie muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru măsuri, care prezintă o succesiune logică unitară. /<it. sonata, fr. sonate, germ. Sonate

SONÁTĂ s.f. Compoziţie muzicală pentru unul sau două instrumente, compusă din trei sau patru părţi, fiecare cu ritm deosebit. [< fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate].