SPÂNZURÁT¹ s.n. (Rar) Spânzurare. – V. spânzura.

SPÂNZURÁT², -Ă, spânzuraţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. ♦ (Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ţine de pozne, de nebunii; ştrengar, neastâmpărat. 2. Agăţat, atârnat, suspendat. – V. spânzura.

SPÂNZURÁT s. 1. v. spânzurare. 2. v. agăţare.

SPÂNZURÁT adj. 1. strangulat. (L-au găsit ~.) 2. agăţat, atârnat, suspendat, (pop.) aninat. (Obiecte ~ şi obiecte libere.)

spânzurát s. n.

SPÂNZURÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SPÂNZURA. 2) şi substantival fam. (despre copii) Care este neastâmpărat; zbânţuit; zvăpăiat. /v. a (se) spânzura