SPĂLĂCÍ, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-şi pierde culoarea iniţială, a deveni mai şters, a se decolora (la spălat sau la soare). – Din spăla.

SPĂLĂCÍ vb. a se decolora, a ieşi, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Ţesătura s-a ~ la spălat.)

spălăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spălăcésc, imperf. 3 sg. spălăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. spălăceáscă

A SPĂLĂC//Í ~ésc tranz. rar A face să se spălăcească. /a spăla + suf. ~ăci

A SE SPĂLĂC//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-şi pierde culoarea iniţială sub acţiunea unor factori externi; a se şterge; a se decolora. 2) fig. (mai ales despre ochi) A deveni inexpresivi. /a spăla + suf. ~ăci