SPĂLĂCÍT, -Ă, spălăciţi, -te, adj. Care este lipsit de culori vii, ale cărui culori s-au şters; decolorat. ♦ Palid, searbăd, fad; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. – V. spălăci.

Spălăcit ≠ aprins, expresiv, ţipător, viu

SPĂLĂCÍT adj. 1. decolorat, şters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit, (fig.) ieşit. (Un material ~.) 2. şters, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Culoare ~.) 3. pal, palid, slab, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 4. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, şters. (O fată ~.)

SPĂLĂCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este lipsit de culori vii; decolorat; şters. 2) Care este lipsit de expresie; palid; şters; fad. /v. a spălăci

spălăcít, -ă, adj. (reg.) spălare superficială; linciuire.