SPAŢIÁ, spaţiez, vb. I. Tranz. A rări, a distanţa, a despărţi prin spaţii mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [Pr.: -ţi-a] – Din spaţiu.

SPAŢIÁ vb. (TIPOGR.) a depărta, a distanţa, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaţiona. (A ~ literele unui cuvânt.)

spaţiá vb. (sil. -ţi-a), ind. prez. 1 sg. spaţiéz, 1 pl. spaţiém (sil. -ţi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. spaţiéze; ger. spaţiínd (sil. -ţi-ind)

A SPAŢI//Á ~éz tranz. (obiecte, litere, cuvinte, rânduri etc.) A separa prin spaţii (mai mari); a aşeza la o anumită distanţă unul de altul; a rări; a distanţa. /Din spaţiu

SPAŢIÁ vb. I. tr. A distanţa, a rări, a despărţi prin spaţii (cuvinte, rânduri etc.) [Pron. -ţi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. it. spaziare].