SPÁDĂ, spade, s.f. 1. Armă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăişuri, din gardă şi mâner, cu care se poate tăia şi împunge. 2. (Sport) Probă de scrimă care se practică cu spada (1). – Din it. spada.

SPÁDĂ s. 1. (Transilv. şi Maram.) coardă. (~ se foloseşte în scrimă.) 2. sabie, (înv. şi reg.) spată, (înv.) spangă. (Scoate ~!)

spádă s. f., g.-d. art. spádei; pl. spáde

SPÁD//Ă ~e f. 1) Sabie triunghiulară şi îngustă cu două tăişuri. 2) Probă sportivă de scrimă practicată cu această armă. /<it. spada

SPÁDĂ s.f. (Iht.) Peşte marin din fam. xiphiide (peşti-sabie), numit şi peste-cu-spadă sau xifie (Xiphias gladius), cu un corp fusiform de până la 4 m lungime, ca adult lipsit de solzi, caracterizat prin maxilarul superior alungit în formă de spadă, aprox. 1/3 din lungimea sa, lipsit de dinţi, cu marginile ascuţite ca nişte cuţite, iar cel inferior mult mai scurt. Se pescuieşte preponderent în Marea Mediterană şi în Atlantic, fiind foarte apreciat ca peşte de consum, cu carne albă, delicată; it. pesce spada; fr. espadon; engl. swordfish; germ. Schwertfisch; v. sabie.

SPÁDĂ s.f. Armă albă (cu două tăişuri) cu care se poate tăia şi împunge. ♦ (Sport) Probă de scrimă care se practică cu această armă. [Pl. -de. / < it. spada].