SPÁRGERE, spargeri, s.f. Acţiunea de a (se) sparge şi rezultatul ei; spart. ♦ Furt prin efracţie. – V. sparge.

SPÁRGERE s. v. distrugere, erupţie, împrăş-tiere, încetare, înfrângere, învingere, nimicire, risipire, sfărâmare, sfârşit, terminare, vulcanism, zdrobire.

SPÁRGERE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spart. (~ de-a lungul a unui vas.) 2. explodare. (~ unui proiectil.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere. (~ gheţii sub el.) 5. găurire. (~ vasului la fund.) 6. forţare, stricare, violare. (~ unei încuietori.) 7. v. jefuire. 8. deschidere. (~ abcesului.) 9. sfărâmare, zdrobire. (~ valurilor de ţărm.) 10. străpungere. (~ frontului.)

spárgere s. f., g.-d. art. spárgerii; pl. spárgeri

SPÁRGER//E ~i f. 1) v. A SPARGE. 2) Furt săvârşit prin forţarea unei încuietori. /v. a sparge

spargere = substantiv feminin infractiune,furt,patrundere