SPÉŢĂ, speţe, s.f. 1. Specie. 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicţie. ♢ Loc. adv. În speţă = în cazul de faţă, în cazul dat. – Cf. germ. S p e z i e s, fr. e s p è c e.

SPÉŢĂ s. v. acţiune, cauză, judecată, proces.

SPÉŢĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. v. categorie. 3. v. tip.

spéţă s. f., g.-d. art. spéţei; pl. spéţe

SPÉŢ//Ă ~e f. 1) v. SPECIE. 2) jur. Problemă litigioasă prezentată spre soluţionare în faţa unui organ judiciar. ♢ În ~ în cazul dat. /<lat. species

SPÉŢĂ s.f. Specie. [Pl. -ţe. / cf. fr. espèce, lat. species].