SPETEÁLĂ, speteli, s.f. (Pop.) Boală a animalelor de tracţiune, care constă în întinderea excesivă a ligamentelor şi a ţesuturilor spinării din cauza eforturilor şi care se manifestă prin şchiopătări, mers greoi etc.; p. ext. (la oameni şi la animale) durere acută în regiunea lombară (provenită din cauza unui efort prea mare). – Speti + suf. -eală.

SPETEÁLĂ s. (MED. VET.) (înv.) spetire, spetitură. (Calul suferă de ~.)

SPETEÁLĂ s. v. platcă.

speteálă s. f., g.-d. art. spetélii; pl. spetéli

SPET//EÁLĂ ~éli f. 1) (la animalele de tracţiune) Înţepenire a ţesuturilor musculare de la spate cauzată de un supraefort, care se manifestă prin mers greoi sau şchiopătat. 2) (la oameni) Durere acută în regiunea şalelor din cauza unei munci grele. /a speti + suf. ~eală