SPINTECÁT, -Ă, spintecaţi, -te, adj. Despicat, străpuns; înjunghiat; sfâşiat. ♦ Prevăzut cu o tăietură, cu o despicătură. – V. spinteca.

SPINTECÁT s. 1. v. tăiere. 2. despicare, spintecare. (~ul pântecelui.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecare, tăiat, tăiere. (~ul lemnelor de foc.) 4. rupere, sfâşiere, spinte-care. (~ul unui material textil.)

SPINTECÁT adj. 1. despicat. (Cu pântecele ~.) 2. crăpat, despicat, spart, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. rupt, sfâşiat, (înv.) spart. (Cu hainele ~.)