ŞPLINT, şplinturi, s.n. Piesă de metal de forma unui cui despicat în două braţe egale, care serveşte ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranţă a piuliţelor împotriva autodeşurubării. – Din germ. Splint.

SPLINT, splinturi, s.n. (Tehn.) Cui de siguranţă. – Din engl. splint.

SPLINT s. (TEHN.) cui de siguranţă, cui spintecat.

splint s. n., pl. splínturi

şplint s. n., pl. şplínturi

SPLINT ~uri n. Cui de siguranţă. /<engl. splint

ŞPLINT ~uri n. Cui despicat în două care serveşte ca element de fixare sau de blocare a piuliţelor împotriva autodeşurubării. /<germ. Splint

SPLINT s.n. Cui de siguranţă. [< engl. splint].