SPLINÚŢĂ, splinuţe, s.f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uţă.

SPLINÚŢĂ s. v. splină.

SPLINÚŢĂ s. (BOT.; Solidago virgaurea) (reg.) mănunchi, splinariţă, zmeoaică, floare-boie-rească, floare-buiacă, vargă-de-aur.

splinúţă s. f., g.-d. art. splinúţei; pl. splinúţe

SPLINÚŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu flori mari, prelungi, dinţate, care creşte prin păduri, tufărişuri şi fâneţe, fiind folosită în scopuri medicinale. /splină + suf. ~uţă