SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de sport, privitor la sport; care serveşte la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ♢ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiţie sportivă la care participanţii se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ţinută sportivă. 2. S.m. şi f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif.

SPORTÍV s. (englezism) sportsman.

sportív adj. m., s. m., pl. sportívi; f. sg. sportívă, pl. sportíve

SPORTÍV¹ ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care practică sportul. /<fr. sportif

SPORTÍV² ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de sport; propriu sportului. Costum ~. ♢ Asociaţie ~ă asociaţie care organizează şi cultivă anumite sporturi. 2) Care este în conformitate cu regulile sportului. Ţinută ~ă. /<fr. sportiff

SPORTÍV, -Ă adj. Referitor la sport, care aparţine sportului; folosit la practicarea sportului. ♦ Care practică sportul. // s.m. şi f. Amator, iubitor de sport; cel care practică sportul. [< fr. sportif].