SPOVEDÁNIE, spovedanii, s.f. Faptul de a (se) spovedi; mărturisire. ♦ Spec. Ceremonia mărturisirii păcatelor în faţa preotului. – Din sl. ispovĕdanije.

SPOVEDÁNIE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedire, (înv. şi pop.) spovadă, (înv. şi reg.) spovedeală, (înv.) mărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. confesiune, confidenţă, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, (rar) sincerităţi (pl.). (I-a făcut prietenului unele ~.)

spovedánie s. f. (sil. -ni-e), art. spovedánia (sil. -ni-a), g.-d. art. spovedániei; pl. spovedánii, art. spovedániile (sil. -ni-i-)

SPOVEDÁNI//E ~i f. 1) Ritual creştin constând în mărturisirea păcatelor spre a obţine iertarea lor. 2) fig. Comunicare a unui gând ascuns; confidenţă; confesiune; destăinuire. [G.-D. spovedaniei; Sil. -ni-e] /<sl. ispovĕdanije

1) spovedanie 2) dovada,proba