SPULBERÁT, -Ă, spulberaţi, -te, adj. (Despre zăpadă, praf, frunze etc.) Risipit, împrăştiat de vânt; (despre locuri) de pe care zăpada a fost luată de vânt. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Zăpăcit, neserios, distrat. ♦ Fig. (Despre oameni) Furios, mânios. – V. spulbera.

SPULBERÁT adj. 1. împrăştiat, risipit. (Frunze ~.) 2. viscolit. (Zăpadă ~.)

SPULBERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SPULBERA şi A SE SPULBERA. 2) fig. (despre persoane) Care le face pe toate în grabă. /v. a (se) spulbera